Subiectul e dulce-amar. Un munte de speranțe scufundat într-un ocean de deziluzii, cam așa au fost anii ce au trecut de la aderarea României până în prezent. Am plecat la drum cu ambiții mari, iar pe parcurs, ne-am trezit într-o altă dimensiune. Suntem mai puțin egali decât cei care alcătuiesc uniunea, noi și vecinii de la sud de Danubiu. Oare dacă rămâneam pe afară, care ne-ar fi fost soarta? Pe de altă parte, contextul actual, susține și mai accentuat parafrazarea pe care domnul profesor Coșea o utilizează cu trimitere la Marin Preda "Dacă UE nu e, nimic nu e".

După ce am citit "Revolta", am privit cu alți ochi pe cei veniți de peste mări și țări să-și câștige existența. Vietnamezii și nepalezii care sapă tranșee în jurul locuinței mele pentru o banală reabilitare de conducte, sunt cei care susțin economia României, ei sunt talpa țării.Ai noștri sunt talpa altor țări, mai occidentale. "Revolta" deschide ochi și naște întrebări, lansează idei și poziționează bloc-starturi. Globalizarea își începe declinul, pregătind zămislirea unei noi epoci.