Basarabia este Romania. Scrisa intr-o limba romaneasca (uneori putin arhaica), cartea reprezinta un tablou pictat cu dragostea nepotului fata de bunica sa. Aproape toti am avut o bunica sau un bunic care ne-a iubit, dar nu toti bunicii au trait in Basarabia la mijlocul secolului XX.

Este un adevarat JURNAL. Timp de circa 14 luni, autoarea descrie activitatile, sentimentele cele mai intime care o anima intr-o perioada cumplita atat pentru ea, cat si pentru conationalii sai. Este interesant de urmarit cum interpreteaza Dna Blandiana evenimentele din aceasta perioada, evenimente pe care unii nu le cunosc (din varii motive.....), altii nu le recunosc (din alte motive....), iar pe altii nu ii intereseaza pur si simplu. In fond, este istorie.

Este o carte extraordinara, mai ales ca este inspirata dintr-un fapt real. Autoarea foloseste (ca in toate cartile pe care le-a scris pana acum) un limbaj foarte usor de urmarit, de inteles si ( mai ales , de apreciat. Povestea, care ne plimba prin toata Europa, aproape, impresioneaza prin documentarea facuta, prin descrierile locurilor pn care se plimba personajul (pe care le recunosti usor daca ai trecut prin tarile respective sau ai citit despre ele. Impresionant este faptul ca dupa 100 de ani, tenacitatea, curiozitatea si respectul personajului fata de tatal pe care nu l-a cunoscut fizic, dar l-a cunoscut gratie mamei sale, face ca pana la urma sa reuseasca in demersul sau. O recomand cu caldura la toti cititorii pasionati.