Ludmila Ulitkaia continua seria marilor scriitori ruși cu același stil clasic adaptat la epoca contemporană. Romanul este structurat in trei părți, reprezintă o adevărată saga de familie, însă odată cu nașterea și evoluția generațiilor in familia doctorului Kukotki ne relevă și transformările prin care trece societatea rusă in ansamblu. Cartea dezvăluie sufletul poporului rus, cu tot ce înseamnă sensibilitate, bigotism, sentimentalism, dorințade progres in coordonatele valorilor tradiționale. Este o carte tragică, care te marchează și te urmărește, te face să te atașezi de personaje, să trăiești odată cu ele, să resimți durerea lor. Sunt abordate teme interesante, controversate iar formația științifică a autoarei face ca abordarea să fie una documentată, neîntâmplătoare.

Romanul face parte din seria cărților polițiste ale Rodicăi Ojog Brașoveanu. Pentru acesta, autoarea alege o schemă consacrată, aceea a criminalului care își anunță intențiile prin intermediul scrisorilor aninime. De asemenea, cadrul in care se desfășoară acțiunea - o cabană izolată in creierul munților, reprezintă o rețetă ce a mai fost utilizată atât de către autoare cât și de alți scriitori de romane polițiste. Cu toate acestea, povestea este originală și captivantă, te îndeamnă la citit de la prima la ultima pagina. Un polițist aflat in concediu caută liniștea la munte, unde găsește in schimb un grup de persoane intre care există relații complexe, mistere nedezlegate si istorii vechi ce determină o serie de crime.

Romanul se inscrie in seria cărților polițiste ale autoarei Rodica Ojog Brașoveanu, protagonist fiind maiorul Cristescu. Condeiul magistral al autoarei a creat și de această dată o intriga bogată, o mulțime de caractere bine conturate, răsturnări de situație și un final neașteptat. Rețeta este cea cu care ne-a obișnuit, ceva acțiune, descrieri in cantitate "optimă", cât să plaseze acțiunea in timp și spațiu fără să plictisească, câțiva polițiști pasionați, o femeie frumoasă, câteva personaje pitorești, cu calitati și defecte ce le fac umane, o poveste originală și plauzibilă. Stilul de relatare este alert, nu treneaza, cartea se citește repede, este incitantă. In concluzie, o lectură plăcută.

Rodica Ojog Brasoveanu creează povestea unui atentat ucigaș asupra domnitorului Alexandru Ioan Cuza, atentat dejucat in ultimul moment. Fără a fi un roman istoric, cartea creează totuși atmosfera de epocă și este garnisita cu toate atributele necesare pentru a captiva: acțiune, romantism, intriga, suspans. In roman își fac apariția diverse personaje istorice ale vremii dar și personaje complet imaginare. Este un roman bogat, plin, cu multe caractere și evenimente, care împletește imaginarul cu câteva elemente reale. O poveste interesantă din altă epocă. Sub aspectul limbajului, întâlnim cuvinte și expresii demult uitate, fiind posibil ca unele dintre ele să ne trimită la dicționar. Nu este dintre romanele clasice polițiste dar stilul autoarei se poate recunoaște încă din primele pagini. Recomand