Primul raspuns - de altfel corect, dar si cel mai la indemana - este cel care ne trimite la Anton Donica, unul dintre personajele principale ale romanului cu acelasi nume semnat de Corinne Rakoczy. Al doilea raspuns insa este cel asupra caruia as vrea sa insist, caci el face trimitere la o categorie larga de romani care, asemenea ''Jupanului'', au fost jefuiti in dificila perioada comunista nu doar de bunuri, ci si de demnitate si libertate. Romanul istoric de debut Jupanul este o incursiune in istoria noastra recenta, tratand un subiect precum o rana inca neinchisa - nationalizarea fortata, abuzurile de tot felul, obligativitatea slujirii unui partid unic dedicat in niciun caz maselor - precum se sustinea agresiv in propaganda vremii - ci unui grup restrans, aflat la conducerea sa si, implicit, a tarii. Primul capitol ne introduce in atmosfera anilor '50, ani de frica si de teroare, ani in care noul regim isi delimita teritoriul cu violente, confiscand bunuri si ucigand oameni. Pe loc, prin torturi ulterioare, prin inchisori sau, mai tarziu, pe santierul de la Canal, acolo unde au pierit zeci de mii de romani. Intr-o astfel de atmosfera, relatiile de familie si de prietenie sunt serios mutilate, in timp ce tradarile de cea mai joasa speta si relatiile bazate pe interes infloresc. Actiunea principala a romanului are insa loc dupa mai bine de 40 de ani, in preajma Revolutiei de la 1989, si surprinde viata a mai multor personaje, provenind din medii complet diferite, dar care sunt fortate de imprejurari sa locuiasca impreuna intr-o casa nationalizata, casa pe care urmasii proprietarului de drept incearca sa o revendice, nu fara peripetii. Ma feresc sa dezvalui chiar si putin din intriga, tocmai pentru a va pastra nealterata curiozitatea si dorinta de a patrunde intr-o lume splendid pictata de catre Corinne, ca intr-un tablou realist, in care sunt surprinse toate detaliile, dar fara ca esentialul sa scape printre randuri. Dimpotriva, talentul narativ al autoarei, dublat de experienta dobandita in viata profesionala in calitate de judecator, procuror si avocat, pune umarul la neuitare. Caci un popor ce-si uita istoria este, inevitabil, condamnat s-o repete. Va garantez ca va asteapta o lectura complexa, impresionanta prin referintele culturale, religioase, economice si istorice exacte, cu accente de ironie si, pe alocuri, de umor, ce promoveaza ideea de dreptate, toleranta, intelegere si iertare, atat la nivel personal, cat si la nivel social. - Cristina Lincu, Consultant in comunicare si creator de continut.