Impotriva "visului diurm" al libertatii, cum il numeste atat de frumos Andrei Cornea - visele diurne sunt cele visate cu ochii deschisi de o mana de oameni -, cartea Miracolul propune o meditatie rece si dura pe tema libertatii: oamenii s-au nascut mai degraba in lanturi si nimic nu dovedeste ca cei mai multi ar dori sa scape de ele; nu rezulta de nicaieri ca pe corabia istoriei s-ar fi imbarcat o specie care navigheaza neabatut catre tarmul libertatii; nimic nu ne garanteaza ca, dupa un episod al "eliberarii", nu urmeaza unul al caderii intr-o forma mai dura, mai cinica sau mai subtila a sclaviei."

Libertatea lui Andrei Cornea: greu de dobandit, usor de pierdut; dorita de putini, resimtita ca povara de catre cei multi. Izgonita de autor dintre datele primare ale naturii umane, libertatea, asa cum intra pe scena lumii - rar si pentru putina vreme -, reprezinta "ceva" greu de explicat si, ca atare, un miracol. Ea nu poate fi nicicum dedusa din magma de conformism, slugarnicie, conformism si ticalosie care constituie normalitatea naturii umane. O privire lucida asupra libertatii se cuvine s-o aseze sub semnul exceptionalismului.

O carte scrisa in traditia ganditorilor lucizi ai modernitatii, dispusi oricand sa sacrifice sentimentalismul ieftin de dragul adevarului. Nu misterul raului se cere chestionat si dezlegat pe lume, ci misterul binelui. - Gabriel Liiceanu