Bio, eco, organic - iata trei denumiri, trei calificative de produs care pot crea confuzie in mintea oamenilor. Bunaoara, cauti legume sau fructe curate, ceva fara chimicale, fara pesticide, fara cresteri fortate, rara tehnici de hibridizare. Pur si simplu cauti marul "adamic", cel primordial, cel din gradina raiului. Cum il deosebesti de celelalte mere, poate mai frumoase, mai apetisante, mai atragatoare in forma si colorit? Care din ele este eco, care este bio, care este organic? Si care este natural? incepem cu ultima categorie: "produs natural". Cand consumatorul vede aceasta eticheta pusa pe ambalajul produsului, trebuie sa stie ca in spatele ei nu este... nimic. Adica orice produs poate sa fie natural, fara constrangeri legale. Sau un produs alimentar "natural" poate contine aditivi alimentari si coloranti. Asadar, natural nu inseamna mai nimic, este doar o denumire de marketing. Atata tot. Eco si bio, dar si organic reprezinta altceva. Ele definesc produse ecologice, realizate conform legii, fara utilizarea substantelor chimice, fara interventii genetice si in armonie cu natura si mediul inconjurator, dar si certificate, autorizate. Iar variatiunile denominative sunt specifice unor grupuri de tari. Astfel, organic se foloseste in spatiul anglo-saxon (SUA, Canada), in Germania eco, iar in Italia sau Ungaria bio. Asadar, confuzia fiind risipita, ideea este sa cautam (pe cat posibil) acele produse cu eticheta "verde". Si, desigur, sa lasam totusi producatorii agricoli sa-si vanda produsele in piete - produse romanesti muncite din greu, prin truda cinstita. Inchiderea pietelor agroalimentare a fost o lovitura grea pentru toata lumea: si pentru producatori, si pentru consumatori. Mai ales pentru cei cu venituri mici, care au si ei dreptul la o marfa curata! Tuturor, la multi ani, cu sanatate si voie buna!