Intr-o incursiune istorica fascinanta, punctata de portrete, anecdote, momente-cheie, intalniri decisive, jocuri de aliante, Jean des Cars ne introduce in culisele curtilor europene prinse in vartejul celor doua conflagratii care au zguduit secolul al XX-lea.

 

    In vara lui 1914, Europa este majoritar monarhica: din douazeci si doua de state, nouasprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Astazi, nu au mai ramas decat zece. Primul Razboi Mondial provoaca prabusirea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulbera patru regate (Italia, Iugoslavia, Romania, Bulgaria).

    Cine erau acesti suverani? Dar femeile care le impartaseau destinul? De la ambitie la orbire, de la curaj la slabiciune, de la gelozie la abnegatie, care au fost triumfurile si esecurile lor? Cum si-au trait gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu aparitia totalitarismelor? Care au fost vietile lor personale, iubirile si pasiunile secrete? Acesti monarhi, care se vor alia, se vor infrunta si uneori trada, sunt toti inruditi, uniti prin legaturi de sange si matrimoniale. Astfel, „razboiul regilor“ va fi o incredibila reglare de conturi familiala – la scara continentala, apoi mondiala.

 

    “Guvernul fuge in Franta, suveranii raman in Belgia

 

    La inceputul lunii octombrie 1914, Anvers este o adevarata zona fortifica, aparata de douazeci de mii de soldati. O mare confuzie caracterizeaza aceasta perioada, insa cuplul regal este foarte sudat. In 3 octombrie, regina se intalneste cu Winston Churchill, prim lord al Amiralitatii, care nu a contenit sa le ceara Aliatilor sa trimita arme si intariri la Anvers, un punct strategic esential si pentru Marea Britanie. Dupa o intrevedere cu baronul de Broqueville, sef al guvernului si ministru de razboi, Churchill se intalneste cu regele, care il impresioneaza. „Nu sesizasem in Belgia din vremea regelui precedent, Leopold, natiunea eroica a regelui Albert.”

    Exista temerea ca Albert I ar putea ramane inchis in fortareata, cazand prizonier in mainile germanilor. Elisabeta il implora pe rege sa plece din Anvers. Cuplul regal ajunge la Oostende. Exista peste zece mii de raniti, dintre care multi intr-o stare grava. Regina este pretutindeni, cautand medici, infirmiere, paturi, cuverturi, paine si lapte. O intalnire neasteptata o retine pe suverana: este violonistul si compozitorul belgian Eugene Ysaye, reintors de la Londra, unde si-a pus familia la adapost. Odinioara, Elisabeta luase lectii de vioara cu acest virtuoz. „Mare bucurie de a ne revedea”, noteaza ea in agenda ei.

    Sambata, 10 octombrie 1914, in timp ce Anversul se preda dupa zece zile de asediu, regele porneste calare spre Bruges. Regina vine in urma lui cu masina, aducand o farmacie de campanie, pe care o va distribui. La Bruges, regele se urca in automobilul reginei. Directia Oostende. Pentru un timp, se prevede ca armata belgiana sa se retraga de pe solul national, in Franta, in regiunea Saint-Omer. Dar, intrucat generalii francezi Foch si Joffre ii promit regelui intariri, ordinele sunt anulate. In 13 octombrie, Albert stabileste ca soldatii sai trebuie sa apere pozitiile frontului de pe raul Yser. Le cere ca, indiferent unde sunt plasati, sa priveasca in fata, caci nu se stie unde va avea loc batalia."