"Noile poeme ale lui Mihai Maniutiu — cunoscut indeosebi ca eminent regizor de teatru, dar si ca inzestrat prozator — surprind de data aceasta prin alt joc, al „copilaririi" invocate candva de Arghezi. De fapt, modelul din infrastructura viziunii lui Mihai Maniutiu cred ca e mai curand cel din Psalmul lui Lucian Blaga, care evoca vremurile cand, copil, jucandu-se cu Dumnezeu, il „desfacea ca pe o jucarie". [...] Sentimentul de parasire, clamat chiar in termenii celui abandonat pe cruce de Tatal, patrunde totusi in poeme, unde se aude si strigatul din adanc al psalmistului, insa subtil surdinizat, difuz, cu o tandra discretie elegiaca. E tonalitatea ambigua ce domina spatiul de interferente nostalgic-luminoase propus in aceste pagini de autentica poezie". (Ion POP)
Mihai Maniutiu este regizor de teatru, scriitor si eseist. A montat peste o suta de spectacole in teatre importante din Romania si din strainatate, primind numeroase premii. A publicat mai multe volume de poeme si povestiri, dar si eseuri teatrale si un roman.
Fragment din volumul de poezii:
“mi-ai dat
mi-ai dat gandul Tau
puterea de a face cu gandul orice doresc
si dupa aceea mi-ai zis
„esti un copil ciudat
ce-a fost in capul tau
cand ti-am dat gandul meu
si puteai face orice
sa faci ce-ai acut"
mi-ai dat gandul Tau - i-am raspuns
mi-ai dat taticule gandul Tau
si-n el era inscrisa ora
secunda
cand o sa ma parasesti
si din capul meu asta a iesit
o piramida mica de nisip
apoi o piramida ceva mai marisoara
din pietricele si din nisip
apoi una mai mare din granit
si asa mai departe
morminte
doamne“