Cultura romana ii ramane datoare Elenei Daniello, prin relatia ei cu Lucian Blaga, pentru doua merite esentiale. Mai intai, pentru ca a revitalizat spiritul creator al lui Blaga, in ultimul deceniu al vietii sale (1950-1961), astfel incat opera sa lirica s-a dublat in comparatie cu cea anterioara, dar si opera sa filosofica a avut de castigat (creatorul si-a inchegat acum sistemul filosofic, prin lucrarea Fiinta istorica). Leon si Elena Daniello l-au indemnat si incurajat sa traduca Faust, ca sa nu mai vorbim de impulsul dat volumelor de aforisme si, mai ales, de romanul Luntrea lui Caron, scris la indemnul explicit al muzei sale. In al doilea rand, Elena Daniello a copiat, cu o rara devotiune, unica in cultura noastra, toate scrisorile primite, romanul de mai sus, zeci de poezii si sute de aforisme, in eventualitatea ca manuscrisele autorului ar fi fost confiscate de Securitate. - Ilie Rad

Scrisorile sunt evocatoare si semnificative, atat in ordine istorico-literara (in masura in care, cum spuneam, ele arunca lumina asupra lucrului la Faust), cat si in ordine strict biografica (sunt de retinut aluziile destul de stravezii, privitoare la temerile lui Blaga legate de o posibila arestare a sa)." - Liviu Petrescu, in Caietele Lucian Blaga, Cluj-Napoca, 1998