O nouă carte de cronici literare ale lui Dan C. O lectură agreabilă - prin stil, și folositoare - prin bogăția informațiilor (literare, biografice, a legăturilor - uneori surprinzătoare - cu alte opere și alți autori). O lucrare de critică „binevoitoare”. O carte care se citește cu folos și interes.

Jurnalul acesta (intermitent, spre deosebire de „fratele său” de senectute) prezintă cei dintâi ani „americani” ai criticului Matei Călinescu, ulterior stabilirii în SUA, în 1973. O lucrare importantă pentru înțelegerea vieții și operei intelectualului român. Dilemele dezrădăcinării și transplantării într-un alt spațiu, decesul tatălui, nașterea lui Matthew, cunoștințele făcute în SUA - cu Mircea Eliade, în primul rând, aflarea locului în spațiul universitar american - toate acestea și altele se găsesc în jurnal.

Volumul acesta este binevenit și util pentru înțelegerea personalității literare și publice a Anei Blandiana. Poate constitui o introducere utilă în acea privință. Lucrarea are și minusuri (desigur, mă exprim din punct de vedere subiectiv): cu siguranță, doamna Ana Blandiana ar avea să spună și alte lucruri interesante. Poate într-o eventuală continuare a acestei cărți.

Alături de Procesul, al doilea acest roman al lui Kafka, Castelul, este un roman mare. Din păcate, neterminat. Personajele sunt tipologice, descrierile sunt excepționale, atmosfera apăsătoare. Accesul imposibil al lui K la castel este o cenzură transcendenta.

Volumul acesta conține in nuce toată arta literară și toate ideile mari ale lui Kafka. Este așadar o lectură foarte importantă. De la muvela care dă titlul volumului, la nuvela În fața legii, sau la nuvela Colonia penitenciară, toate aceste bucăți literare sunt fundamentale.

Cartea aceasta este o lectură delectabilă. Nu este dificil de parcurs. O relatare senzaționalistă a dedublării personalității umane. Cine nu a auzit de dr Jekyll și de dl Hyde? Un exemplu despre cum o carte comună poate ajunge un reper clasic. În plus, ediția de față, cu imagini, este o reușită editorială.

Un roman reușit al lui Dan Stanca, în maniera sa cunoscută: planurile real și fantastic se înfruntă în permanență. De multe ori, maniera amintită reprezintă coborârea în mundan, în sordid. Ceea ce conferă autenticitate scriiturii. Dan Stanca este un observator atent al realității (i)mediate. Pe scurt, despre zbaterea omului sub vremuri.

Romanul acesta al lui Kadare se înscrie într-o istorie medievală mitică a spațiului balcanic. Stilul cronicăresc este notabil. Mitul sacrificiului pentru edificarea unei construcții este iarăși interesant (ne amintim de Meșterul Manole?).

Kadare explorează în acest eseu condiția scriitorului sovietic (în speță B. Pasternak) confruntat cu dilema morală a salvării unui prieten (O. Mandelstam) sau a propriei pieli. Discuția telefonică între scriitor și dictator (Stalin) este întoarsă pe mai multe fețe. Rezultă o reflecție interesantă.

Acest volum include, în fapt, două nuvele - aflate în legătură. Acțiunea se petrece în orașul natal al lui I. Kadare, Gjorokastra, în sudul Albaniei. Și aici se înfruntă demonii unei istorii accidentate - invazia italiană, ocupația germană, instituirea regimului comunist.

Cartea aveasta include mai multe nuvele ale lui Kadare. Nuvela care dă titlul debutează în Albania ocupată de Italia fascistă și continuă în Albania comunistă. Practic, este reflectată întreaga serie de accidente istorice care au frământat mica țară balcanică.

Aceata este un roman să îi zicem "naționalist" in opera lui Kadare. Există și o altă ediție, mai veche, denumită parcă Cetatea. Considerentele extraliterare au și ele tâlcul lor, chipul conducătorului. Povestea unui asediu turcesc asupra unei cetăți albaneze, Kruja?, și rezistența dârză a albanezilor, conduși de despotul lor, Skanderbeg? O carte profundă, cu un stil literar deosebit.

Povestirile grupate în volumul de față au același decor preferat de Kadare, imperiul otoman. O îngemănare maiastră de adevăr și ficțiune, în maniera cunoscută a scriitorului albanez.

Acesta este romanul clasic al lui Kadare. Are două traduceri în limba română. Povestea unui general italian care se întoarce în Albania pentru recuperarea osemintelor ostașilor italieni, căzuți în al doilea război mondial în munții albanezi. Atmosfera generală este tensionată, un mediu ostil, sumbru pentru general. O carte mare.

Kadare, cel mai cunoscut scriitori albanez, cel puțin pentru noi, românii, abordează teme grave în cărțile sale. Cartea de față este o parabolă a totalitarismului, având drept fundal imperiul otoman. Un imperiu mitic, în fapt. Care caută să citească visele supușilor.

Acest roman al lui Kafka se poate citi și reciti cu folos. Descrierea absurdului birocratic este magistrală. Kafka a înțeles în profunzime, uimitor de actual, condiția omului alienat. O carte clasică.

O lucrare clasicizată. O metaforă a dictaturii sovietelor, ușor recognoscibilă. O anatomie cu mijloace literare a oricărei tiranii. Măiestria autorului rezidă în accesibilitatea acestei scrieri, de la copii la adulți, toți o pot citi cu folos.

Dan Stanca este unul dintre cei mai buni scriitori români contemporani. În plus, este și un scriitor prolific, scriitor care nu face economie de resurse literare. Ba, dimpotrivă, pare chiar risipitor cu acelea. Construcția romanului urmează succesiunea temporală (tehnică utilizată și în alte romane ale sale - de pildă, „Ghetsimani '51”). Sacru și profan se îngemănează. O lectură profundă.

O carte foarte reușită despre România interbelică. Poate una din cele mai pozitive perspective despre țara noastră a unui călător străin. Simpatia observatorului pentru realitățile românești este evidentă. Un plus cert al cărții este reproducerea unor fotografii de epocă.

În memorialistica de închisoare, cărțile preotului militar Dimitrie Bejan își au locul lor important. Acest volum narează suferința din gulagul sovietic, 7 ani, în calitate de prizonier de război. Alături de alte mii și mii de prizonieri, nu doar români. Figul, foamea, umilințele sunt omniprezente. Această carte poate fi însoțită de lectura lui Radu Mărculescu, coleg de suferință.

Două nuvele excepționale ale unui scriitor austriac de prim raft. Aceeași lume crepusculară a imperiului dunărean. Este de notat tensiunea psihologică paroxistica a personajului principal feminin în ambele nuvele.

O poveste simplă de viață, prietenia între doi copii, unul rus, altul armean, în timpul stalinismului, undeva în Siberia. De notat cum se pot spune istorii profunde cu cuvinte simple.

Waltari este unul din scriitorii convingători de romane istorice. Bine documentate, credibile, cu personale vii, cum nu se mai scriu în zilele noastre. Romanul acesta descrie ultimele zile ale Bizanțului, în primăvara anului 1453, având ca pretext o poveste de dragoste. De citit.

Volumul este transcrierea unui interviu tv luat lui Gustave Thibon, o figură unică, un filosof veritabil, trăitor in Franța. Filosof-țăran, autodidact, credincios catolic, prieten cu Simone Weil.

Romanul acesta, poate cea mai bună scriere a lui Ivo Andric, în orice caz cea mai cunoscută operă a scriitoruluiiugoslav, este o epopee balcanică. Podul otoman construit în Visegrad, în sec. al XVI-lea, de un om al locului ajuns în protipentada imperiului, este martor al istoriei, aproape jumătate de mileniu. Oameni și imperii se perindă prin peisaj. O lectură foarte agreabilă, iar traducerea la care a contribuit talentul lui Gelu Naum, este emitenta.

Refugiul în Moldova,, în 1916-18, povestit neliteraturizat, de un parlamentar român. O lecție de istorie.

Cartea aceasta se poate citi cu mult folos. Este jurnalul unei oficialități rămase în Bucureștiul ocupat de puterile centrale la sfârșitul anului 1916. Putem înțelege privațiunile și nedreptățile suferite în vreme de război.

O lucrare memorialistică reușită. Narează episodul dramatic al părăsirii Iașilor de parlamentari români, in refugiu, spre Rusia, în curs de bolșevizare, în acel an memorabil 1917. O lecție de istorie.

Orice incursiune în universul interior al unui apologet al credinței (creștine) este extrem de pertinentă pentru deslușirea acelui univers. Lucrurile stau la fel cu această culegere de scrisori ale lui Clive Staples Lewis. Se citesc cu interes.

Ernst Juenger a fost o personalitate marcantă a secolului trecut, beneficiind și de o longevitate excepțională. Jurnalul său este una din operele sale cele mai interesante. Iar aceste două jurnale (inspirată alăturare! la această nouă ediție), plasate în al doilea război mondial (anii parizieni și intermezzoul participării sale la campania militară din Caucaz), sunt deosebit de interesante.

Cartea aceasta mi-a fost o revelație literară. Scrierea este simplă, povestea este sensibilă și profundă. Și general umană, dincolo de spații și civilizații (sau culturi). Romanul conține și legenda mankutului, despre uitarea rădăcinilor, a trecutului.

Trecând peste considerente de ordin biografic privind autorul, trebuie precizat că romanul acesta, premiat în Franța în 1961, este unul dintre cele mai bune romane scrise de români. Ovidiu, exilat la Tomis, este martorul nașterii unei noi religii. Aceasta este tema romanului. Primul volum din trilogia exilului.

Aceasta este o carte în care Cioran este editor (nu autor). Și totuși, cartea poartă amprenta lui Cioran și a intereselor lui. Dacă lucrarea ar fi să poarte o descriere mai exactă, titlul său ar trebui să fie „Antologia portretului moral francez, potrivit selecției realizate de E.M. Cioran”. Sau despre universul moraliștilor francezi - ai sec. al XVIII-lea - al XIX-lea.

O lectură potrivită, nu doar de Paști, pentru oricine dorește să înțeleagă patimile și moartea Fiului Omului. L. Malantrucco, medic italian (și creștin catolic), a cercetat Giulgiul (din Torino) - și a formulat ipoteze foarte interesante. Un univers fascinant. Pe lângă aspectele de ordin medical, interesante, există o serie de ipoteze detectiviste, însă nu senzaționaliste. De asemenea, se citește cu folos deosebit studiul introductiv consistent, aparținând traducătorului lucrării, arhid. Ioan I. Ică jr.

Istrati își povestește impresiile critice despre realitățile sovietice, fapt ce i-a adus ostracizarea față de mediile de stânga. Totuși, câștigătorul, în ordine morală, a fost finalmente P Istrati. O carte onestă.

Un roman interesant despre un subiect sfâșietor - drama românilor basarabeni și bucovineni deportați de regimul lui Stalin în Asia. Cartea se citește cu interes. Pe alocuri pare însă puțin artificială. Din păcate, se ajunge la o comparație inevitabilă cu memoriile Aniței Nandriș.

Ideea cărții este interesantă, perspectiva cenzorului asupra mediului intelectual. În mintea unui atare cenzor. Cu toate acestea, romanul nu reușește să atingă un ton potrivit, este artificial.

Lumea copilăriei într-un sat din Republica Moldova, lume marcată de emigrarea părinților - unui în vest, celălalt în est. Lumea privită prin ochii unei fetițe maturizate timpuriu, care poartă grija a doi frați. O carte tristă și duioasă. Probabil cea mai reușită carte scrisă până în prezent de Liliana Corobca.

Scrisoarea aceasta amplă are un rol important în înțelegerea vieții lui Kafka, mai concret a relației tensionate cu tatăl său. Un ton sincer al unui caracter rănit.

Am ezitat mult timp dacă se cade să citesc această carte sau nu (considerând-o prea intimă pentru terți). Citind-o am putut înțelege mai bine cele două personalități - doi oameni confruntați cu o soartă tragică, în fapt - și vremea lor. O șansă extraordinară pentru noi, cei de astăzi, că s-au păstrat aceste scrisori. Vedeți epopeea recuperării/publicării lor expusă în introducerea volumului. Un Eminescu uman.

O carte excepțională - memorii ficționale ale împăratului roman Hadrian. Scrise cu tonul detașării vârstei. Totul este perfect construit cu rigoarea izvoarelor istorice (fapt care conferă valoare romanului), nimic strident. Poate cea mai reușită carte a lui M. Yourcenar.

O carte clasică a literaturii moderne. Interesant de remarcat este că, dincolo de pădure și de fiarele ei, vânătorul observă lumea satului rus vechi, înaintea dezrobirii taranilor, în a doua jumătate a sec XIX. Turgheniev este un portretist notabil.

O carte pe care am citit-o cu interes. Perspectiva înstrăinării unor tineri în lumea post-jugoslavă. Goran Vojnovic scrie cursiv și autentic. Este și nostalgie în cărțile lui (v. Iugoslavia, lumea mea), sunt și răni - neînchise, și tristețe, uneori și duioșie.

Citind această carte realizezi că tehnica literară a lui Marai este centrată asupra personajelor, nu a decorurilor, descrierilor de natură etc. La fel și în celelalte romane publicate în românește până în prezent (Lumânările ard până la capăt, Turneu la Bolzano, Moștenirea Esterei). Fundalul orașului asediat, iarna, subsolul, noaptea/întunericul este scena. Personajul principal, Erzsebet (Sos, potrivit identității false sub care se ascunde) este însoțită permanent de un monolog - propriu sau al autorului.

O carte tragică. O mamă demnă care se sacrifică pentru fata plecată departe. Refuzând compromisul, își află sfârșitul în închisoarea comunistă. Aceste scrisori au încetat a mai fi trimise destinatarei, la Paris. Citind cartea poate fi descoperit portretul moral al unei eroine.

O carte-document, autobiografia Aniței Nandriș. Povestirea sinceră a imensei bucle biografice, de 20 de ani, din satul Mahala în Siberia și retur. Deportată împreună cu copiii săi. O epopee. După lectura ei nu mai poți rămâne același.

Titlul poate descumpănește, are sursă argotică. Romanul este deja clasicizat. O reflecție de violență și (re)educare. Stilul este simplu și totuși este împănat cu multe cuvinte în „nadsat”, o limbă inventată. Peripețiile lui Alex, un tânăr londonez. Un plus al cărții este traducerea foarte cursivă.

Romanul acesta intrigă: există oameni care îl laudă - literar, artistic, duhovnicesc (i.e. religios); există și oameni care îl critică, de pildă, pentru faptul că, pe alocuri, răzbate țesătura literară, că autorul face cu ochiul uneori cititorului (cf. episodul prezenței unui recipient de plastic în pădurea medievală în care se preumblă eroul principal). De aceea, cel mai bine este ca fiecare să citească romanul și să își formeze o părere. Sunt de părere că romanul, deși erudit și scris cu talent literar neîndoielnic, este mai curând o relatare despre un șaman new age, decât despre urcușul duhovnicesc al unui eremit.

Este prima carte pe care am citit-o a Ludmilei Ulițkaia. Am descoperit o prozatoare de forță. O cronică de familie, densă, cu personaje foarte contuate, străbătând o bună parte a sec. XX. Multe drame lovesc personaje. O lectură agreabilă.

Celor interesați de cărți/jurnale de călătorie, această carte le va plăcea. O pot citi cu folos și cei interesați de istorie, sociologie, politologie. O relatare despre acel spațiu misterios al Asiei, de la izvoarele Amurului situate în Mongolia, până la ocean.

O lucrare majoră a creștinismului, a culturii europene și mondiale. O autobiografie captivantă. Despre această carte s-au spus multe, de exemplu că ar fi inaugurat tonul confesiv, că ar fi descoperit sinele etc. Un ton sincer, pe alocuri atât de omenesc. De aceea putem înțelege de ce este atât de cercetată și prețuită și astăzi. Un aspect pozitiv este aparatul explicativ amplu care însoțește textul, care ușurează înțelegerea. Și de asemenea titlurile secțiunilor.

D de Rougemont notează cu acuitate rinocerizarea Germaniei, în cursul șederii sale acolo. Este perspectiva unui democrat nesmintit, aspect ce conferă însemnărilor sale valoare deosebită.

Nucleul acestei părți a jurnalului lui D. de Rougemont se petrece înspre și în America, în timpul războiului. Sunt observații interesante ale autorului.

Numele lui D. de Rougemont se leagă de cărți celebre precum "Iubirea și Occidentul" sau "Partea diavolului". În această parte a jurnalului, sunt menționate reflecții din Europa Centrală, respectiv din Franța. De remarcat că D.deR. utilizează sintagma "țăran de la Dunăre". O lectură interesantă.

Cartea aceasta poate fi descrisă drept un exercițiu de cartografiere a sufletului sau - mai precis - a „mișcărilor” sufletului. Sau ca o carte de dezvoltare personală „old school” (sau „old fashion”).

O carte sensibilă, pentru copii și nu numai. O poveste cu happy-end. Doi copii care pleacă în căutarea mamei. Mitologia munților. Puritatea copilăriei, bună-cuviință a oamenilor, dorința lor de a ajuta semenii. Cartea ar putea părea tezistă, dar nu este. Autorul cărții, I.D. Sirbu, este un mare scriitor român al secolului trecut, o mare conștiință morală. O bucurie republicarea acestei cărți.

Se spune pe drept cuvânt că această lucrare continuă să fie actuală. O relatare a stării de lucruri din lumea rusă înainte de jumătatea sec al XIX-lea.

Cartea reconstituie literar viața comunității creștine în Roma domniei lui Nero. Personaje bine contuate, de la apostoli- Petru, în principal, la împăratul Nero, la Petroniu, la Chilon Chilonides, la Ligia și Marcus etc. Un roman deja clasic.

Trei nuvele ale acestui romancier francez. Se citesc repede, par facile, dar nu sunt de neglijat în opera lui Flaubert. Se citesc cu mare folos.

O carte despre zilele de început ale creștinismului. Marcus, cetățean roman, ajunge la Ierusalim în ziua patimilor Domului Hristos. Waltari are talentul extraordinar de a reda o perspectiva credibilă, nu edulcorată sau pietistă, dar nici sceptică, a Evangheliilor și Faptelor apostolilor. O lectură deosebită.

Waltari are talentul extraordinar de a descrie beletristic lumi trecute. În acest roman, fluent, viața unui personaj din Egiptul antic, Sinuhe.

Autorul este o autoritate în domeniul creștinismului antichității târzii. Tema este fascinantă, perioada realmente interesantă. Cu toate acestea, cartea de față, o culegere de conferințe mai vechi, nu mulțumește deplin. S-ar fi impus poate o introducere, note mai ample? Un plus: traducerea este cursivă.

O carte tristă - nararea ororilor celui de al doilea război mondial care se îmbină cu o poveste suprarealistă (sau SF - cum preferați), amorul între Billy & Montana. Timbrul este caustic. Atmosfera este pe alocuri grotescă.

Una din marile distopii ale epocii noastre. Despre pompierul-incendiator, despre rezistența prin cultură (sic), despre libertate. Și despre o „sectă” a celor care memorează cărți pentru a nu se șterge din memoria umanității. A - era să uit - cartea este și despre nevoia de goană/viteză. O carte care dă de gândit.

Cărțile lui W. Faulkner nu sunt lecturi ușoare. Cu toate acestea, cititorul este răsplătit. Personajele au fiecare o voce, iar din ansamblul vocilor se naște povestea. Aici, titlul este de fapt înșelător - este deja moartea, iar nu agonia dnei Bundren (Addie). Povestea este călătoria de înmormântare a dnei Bundren. Atmosfera ar putea părea plictisitoare - pentru un cititor nedeprins - însă povestea naște surprize până la ultimul rând al romanului.

Am citit această carte cu mare interes. Și nu m-a dezamăgit. De la izvoare până la vărsare, lucrarea urmează geografia Dunării din perspectiva imperiilor, statelor și popoarelor pe care le traversează. Sunt multe informații interesante, bine puse în pagină.

O culegere de aforisme ale unui gânditor profund. Profund reactionar sau conservator, după cum preferați, într-o tradiție occidentală inaugurată de J. de Maistre. Acest scriitor ar merita adus mai mult în atenția publicului român.

Un mare roman, în buna tradiție a romanului central-european, cu o atmosferă kafkiană. O descriere a patimii pentru cărți a unui savant. Patimă transformată în alienare și care conduce la auto-da-fe. Personaje și situații memorabile.

Un volum de nuvele, scrise preponderent la persoana întâi. Unele personaje se întâlnesc în mai multe nuvele. O lucrare însemnată a unui autor italian modernist.

Un roman de mici dimensiuni scris de un mare scriitor modernist italian. Patru personaje bine conturate, două „intrigi” de dragoste, o poveste care se sfârșește rău, prin disoluție.

O carte reușită, cu o atmosferă plăcută. Cartea se întemeiază pe o documentare solidă. Spectacolul pitoresc al amănuntului.

Un roman istoric reușit. R. Graves a fost un erudit și erudiția lui transpare în roman. În plus, vocea lui Claudius este deseori (auto)ironică. O lectură plăcută și folositoare.

Lucrarea aceasta este deschizătoare de drumuri, în felul ei. Pentru cineva care ar dori să cunoască și să înțeleagă atrocitățile și suferința din sistemul concentraționar sovietic (și nu numai), „O zi din viața lui I.D.” este o lectură obligatorie. O zi cât un veac (dacă ar fi să parafrazez un alt autor memorabil).

Alături de Soljenițîn, Șalamov este o sursă de primă mână în relatările despre Gulagul sovietic. Spre deosebire de Soljenițîn însă, la Șalamov nu există speranță. Relatarea este nudă, neeroizată. În cartea lui nu apar eroi, ci numai victime. Și călăi. O lectură împovărătoare.

Pentru a înțelege importanța acestei lucrări pentru cultura europeană este suficient să ne gândim că această carte a fost citită și răscitită de oameni precum Alexandru Paleologu, care au așezat-o printre lecturile lor formatoare.

O ediție foarte reușită a operei poetice a lui T.S. Eliot. Punerea în paralel a textului și traducerii - măiestrite în limba română - este o idee foarte inspirată. Un vârf al poeziei moderne.

Pe lângă erudiție și, desigur, credință - vezi Viața lui Hristos, Papini a avut și mult spirit. Care se regăsește din plin în această carte. Plină de exprimări memorabile.

Cum ar putea fi recomandată această lucrare cuiva? Drept o lucrare încă actuală deși este scrisă la sfârșitul antichității? Drept carte de dezvoltare personală? Drept șansă de a asculta un împărat-filosof? Probabil toate acestea și altele. O mare lucrare de filosofie, din vremurile în care filosofia însemna mod de viață.

Însemnările acestea au importanța lor pentru înțelegerea modului în care intelectualitatea (vest-)europeană s-a raportat, în secolul trecut, la realitățile sovietice. Printre lucrările lui Malraux, aceasta este o carte cu importanță secundară. Volumul se numără printre cele ale unor scriitori precum Panait Istrati și Andre Gide.

O carte-interviu (auto)biografică a unui gânditor liberal important al vremurilor noastre. Multe informații interesante. Există însă și un minus: poate s-ar fi impus revizuirea traducerii.

Nu poți să nu te gândești cum ar fi arătat textul meșteșugit al romanului, dacă Celine l-ar fi cizelat. În orice caz, Razboi, roman regăsit miraculos după decenii, chiar brut cum este, este o mare surpriză literară.

Printre personajele feminine memorabile ale literaturii universale poate fi menționată și Markela. Romanul, plasat în Albania comunistă, arată cum un o tiranie striveste oameni și sentimente.

Un roman despre viata aspră a vlahilor, munteni într-un univers montan, Albania, opera unui scriitor albanez. Pe lângă Ismail Kadare, Thanas Medi este un nume de reținut din literatura albaneză actuală.

O lucrare reprezentativă despre Bucureștiul sec. al XIX-lea. Un francez stabilit la București privește orașul și oamenii. Multe locuri care nu mai sunt, din păcate. Lucrarea, îngrijită profesionist, are două plusuri: notele explicative, ample, și fotografii de epocă.

O lucrare majoră privind viața savantului român. Și un eveniment cultural. Completează „O viață de om așa cum a fost” și explică multe lucruri din ultimii ani, încheiați tragic și prematur, ai lui Nicolae Iorga.

Un „Cioran” dens în această carte (de dimensiuni mici). Amorul pentru Franța, model civilizatoriu (și civilizațional sic!), este declarat într-o cheie nostalgică. Desigur, „cioraniană”. Gândurile acestea preced „perioada franceză” a filosofului din Rășinari.

O carte despre lumea nostalgică a Vidinului și împrejurimilor sale. Mai multe istorii și personaje apar în cuprinsul cărții, fiind o culegere de povestiri, nu un roman. Cartea are totuși caracter omogen. Deși acțiunea (sau acțiunile) se desfășoară în Bulgaria postcomunistă, cu reintoarceri în trecut, aceleași impresii s-ar putea deplasa pe malul celălalt al Dunării (sau, cine știe? în tot estul european postcomunist). Cartea este prima parte a unei trilogii, ceea ce înseamnă că „va urma”.

Noul roman al scriitorului francez poate fi citit în mai multe chei/perspective. Tonul este diferit față de romanele anterioare ale lui Houellebecq, mai umanizat. Deși dezabuzat. Romanul are pe alocuri un tempo antrenant, mijloacele literare sunt strunite măiestrit și - o latură benefică - erotismul nu apare atât de strident comparativ cu alte romane anterioare ale sale. În concluzie: un roman care pare scris mai puțin cu ochii spre public (și vânzări).

Volumul, parte a unei lucrări mai ample, abordează o problematică rămasă încă neelucidata deplin, Revoluția română din 1989. Indiferent dacă suntem său nu de acord -deplin- cu autorul, este o lucrare care dă de gândit. O lucrare care va rezista timpului.