Avand un caracter metafilozofic, lucrarea analizeaza conditia filozofiei dintotdeauna, urmareste din mai multe perspective larg culturale si strict filozofice mutatiile majore produse in gandirea sistematica din secolele 18-19, insistand asupra perioadei posthegeliene si viziunii istoriste, restabileste insemnatatea lui Dilthey (atat in acest context, cat si in ceea ce priveste "stiintele spiritului"), si clarifica o serie de concepte hermeneutice importante (Erlebnis, Ausdruck, Vestehen etc.), care circula cu semnificatii imprecise in literatura noastra de specialitate, precizand si raporturile dintre acestea. Totodata, lucrarea identifica in modelul propus de Dilthey, al filozofiei ca Weltanschauung, o filozofie a pluralitatii, menita sa inlocuiasca metafizica traditionala, iar frecventele trimiteri la Blaga si Noica subliniaza ecoul autorului german asupra ganditorilor romani.