In ultimul sfert de veac, calatorind prin Moldova, Bucovina, dupa 2007, in Muntenia, vremelnic la Atena - Grecia si mai tarziu pe urmele Mantuitorului Iisus Hristos la Ierusalim, am cunoscut oameni care au trait frumos viata, uneori cu adiere de sfintenie, care, prin lucrare daruitoare, vadeau ca Dumnezeu salasluieste in tainita inimii lor. Unii au raposat in mireasma sfinteniei, altii continua calatoria catre Cetatea vesniciei, caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14), Ierusalimul ceresc, avand slujiri in locul randuit de Dumnezeu.

Unii m-au impresionat prin credinta statornica si deplina incredintare in mainile lui Dumnezeu, prin iubirea lor, adeseori fara margini, fata de Parintele ceresc si nadejdea neclintita in in randuiala Sa, altii prin smerenia, blandetea si indelunga-rabdare in incercari, prin frumusetea lor interioara ori prin generozitate, altii prin discernamantul si harismele de care s-au invrednicit, iar altii prin curajul si barbatia cu care au infruntat potrivniciile.