Ultima mea intalnire cu Blaga s-a petrecut in vara anului 1959, la locuinta acestuia. Era o zi cu un cer inalt, de un albastru senzual si totodata cu o nuanta rece, septentrionala. Un cer evocand cumva viziunea blagiana a verilor transilvane, de-o ardere domoala, cum un cadru al unei iubiri nelumesti. Un simbol? Blaga a fost fiinta providentiala a tineretii mele. Il priveam mai mult ca pe un zeu decat ca pe un om. - Gheorghe Grigurcu